ÎMPRUMUTA (-ut -utez) I. vb. tr. 1. A lua de la cineva un lucru, o sumă, cu condițiunea de a-i da înapoi ¶ 2 A da cuiva un lucru, etc. cu condițiunea de a-i se da îndărăt: cine dă săraciilor, împrumută pe Dumnezeu, zice Scriptura (CRG.); împrumuți pentru dobîndă și pierzi capetele (PANN); au scris la Brîncovanul-Vodă ca să împrumuteze Poarta cu cinci sute de pungi de bani (NEC.) ¶ 3 Ⓕ A primi, a lua, a trage de la: luna împrumută lumina de la soare. II. vb. refl. A lua împrumut de la cineva: să nu te împrumuți de la omul sărac (ZNN.) [împrumut].