împroor sns, am [At: DA ms / V: ~our / Pl: (îvr) ~i / E: în- + prour] (Îrg) 1-2 Proor.

împróor, V. proor.

împrour sns, am vz împroor

AMPRO(O)R Băn. Mold., AMPRUĂR Oaș. sbst. = ÎMPROOR: pînă la amproor isprăvi ce avu de lucrat (MAR.).

împróur, V. proor.

próor și próur, împróor și -our n., pl. inuz. urĭ (ngr. próoros, timpuriŭ, devreme). Est. Rar. Timpu din zorĭ cînd se duc întîĭa oară oile la pășune. Ajunu uneĭ sărbătorĭ, maĭ ales a sfîntuluĭ Gheorghe. Ban. Olt. (amproor). Timpu de la 9-10 dimineața. (În Mac. prour, timpu de la 2-3 noaptea). Pe aĭurea și năprăor și năproor. În Dolj, a te duce în proor, a te duce în noaptea din aintea sfîntuluĭ Gheorghe la cules ramurĭ de stejar, cu care se împodobesc casele. În Trans. (Jiŭ) împlour, udatu obișnuit cu apă la sfîntu Gheorghe.

împroor sg.