❍ZAPLAZ, ZĂPLAZ (pl. -azuri, ‼ -aze) sn. Mold. Bucov. Uluci: auzi după zaplaz un glas străin ce o chema pe nume (ALECS.); prin îndemnul său, ce mai de pomi s’au pus în ținterim, care era îngrădit cu zăplaz de bîrne, streșinit cu șindilă (CRG.); în loc de garduri de nuiele, sînt aici zăplazuri de scînduri neegale (IRG.); deasupra zaplazurilor atîrnau cîte-o jumătate din ramurile arborilor grădinilor (EMIN.).