vraniță sf [At: (a. 1519) ap. TDRG / V: ~ami~ / Pl: ~țe / E: srb vratnica] (Reg) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite.

vraniță s.f. (reg.) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. La vraniță se opri, puse mîna streașină la ochi și se uită spre el (SANDU-A.). • pl. -e. și vramiță s.f. /<srb. vratnica, bg. вратница.

1) vrániță f., pl. e (sîrb. vratnica, canat, valvă, d. vrata, poartă). Vest. Poartă de nuĭele, portiță. – Și vrágniță (Maram.) și vrácniță (Ban. A lăsa vracniță, a lăsa vraiște) și vrámiță (Munt. vest, Crișeana), și vramniță.

VRACNIȚĂ s. f. (Ban.) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. Vrakniczĕ. Porta. AC, 378. Etimologie: scr. vratnica.