UȘARNIC, Mold. UȘERNIC I. adj. Care umblă haimana, care nu stă de loc pe-acasă, care e mereu pe drumuri: (zicea) că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soiu rău (CRG.); nu bate lela prin sat, băiete, c’ai s’ajungi ușernic (FLOR.). II. sm. Cîine ce umblă din ușă în ușă pe la casele oamenilor; Ⓕ: scoți sufletul din om cu obrăzniciile tale, ușernic ce ești! (CRG.).