TREMURICI, tremuriciuri, s. n. 1. Tremur. 2. Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare, cu spini moi pe fața inferioară, care crește în pădurile de brad, pe trunchiurile putrede (Tremellodon gelatinosum). – Tremura + suf. -ici.

tremurici, ~ice [At: POLIZU / V: (reg) trămuric sn, trăm~ s, ~ice sm / Pl: ~ smf, -uri sn / E: tremura + -ici] 1 sn (Pfm) Tremur (1). 2 sn (Reg; ccr) Podoabă de pus în păr, fixată pe o sârmă în spirală, care o face să tremure (5). 3 sn (Reg; ccr) Podoabă la pălărie. 4 sn (Med; reg) Malarie. 5-6 sn (Reg; rar) Tremur (9-10). 7 sm (Reg; dep) Om care tremură (1) tot timpul. 8 sn (Reg) Piftie. 9 sm (Orn; reg) Codroș (5) (Phoenicurus ochruros). 10 sf (Orn; reg) Codobatură (1) (Motacilla alba). 11 smf (Bot) Tremurătoare (8) (Briza media). 12 sm Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare (3), cu spini moi pe fața inferioară, care crește pe pământ și pe trunchiurile² putrede de brazi (Tremellodon gelatinosum).

TREMURICI, (rar) tremuriciuri, s. n. 1. Tremur. 2. Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare, cu spini moi pe fața inferioară, care crește în pădurile de brad, pe trunchiurile putrede (Tremellodon gelatinosum). – Tremura + suf. -ici.

TREMURICI s. n. 1. Tremur, tremurare continuă. L-a apucat tremuriciul – ca pe epileptici – pe inspectorul Paraschiv. STANCU, D. 303. 2. (Regional) Piftie. 3. (Regional) Floare artificială pusă pe o sîrmă subțire (răsucită în așa fel încît pare că tremură într-una). 4. Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, tremurătoare, cu spini moi pe fața inferioară; crește în pădurile de brad, pe lemne putrede (Tremellodon gelatinosum).

TREMURICI ~uri n. 1) fam. v. TREMUR. 2) Ciupercă necomestibilă, gelatinoasă, cu pălărie tremurătoare, care crește, mai ales, pe trunchiurile putrede de brad. /a tremura + suf. ~ici

tremuricĭ n., pl. urĭ (d. tremur). Iron. Tremurătură, fior, scuturătură, bîțîĭală: pe bețiv l-a apucat tremuricĭu. S. m. Om care tremură din obișnuință (de ex., cînd e în societate): domnu Tremuricĭ. Pop. Gelatină.

trămuric sn vz tremurici

trămurici, ~ice s vz tremurici

tremurice sm vz tremurici

tremuriciu n. fam. fior: l’a găsit un tremuriciu.

tremurici s. n., pl. tremuriciuri

tremurici s. n., pl. tremuriciuri

tremurici s. n., pl. tremuriciuri

tremurici

tremuriciu, -ci.

tremurici, tremurici s. m. adept al sectei religioase penticostale.

TREMURICI s. 1. dârdâială, dârdâit, tremur, tremurat, tremurătură. (Un ~ de frig.) 2. v. frisoane.

TREMURICI s. v. penticostal.

TREMURICI s. pl. v. piftie, răcituri.

TREMURICI s. 1. dîrdîială, dîrdîit, tremur, tremurat, tremurătură. (Un ~ de frig.) 2. (MED.) friguri (pl.), frisoane (pl.), scuturătură, tremur, tremurătură, (rar) scutur. (L-a lăsat ~iul de la criză.)

tremurici s. v. PENTICOSTAL.

tremurici s. pl. v. PIFTIE. RĂCITURI.

tremuríci, tremuriciuri, s.n. (reg.) Piftie, aitură; gelatină. – Din tremura + suf. -ici (Scriban, DEX, MDA).

tremurici, s.m. – (reg.) Piftie, aitură; gelatină (ALR, cf. Farcaș, 2009: 60). – Din tremura (< lat. tremulare) + suf. -ici (Scriban, DEX, MDA).