opțiuni
  • info

17 definiții pentru trebnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.

TREBNIC, trebnice, s. n. (Rar) Molitvelnic. – Din sl. trĕbĕnikŭ.

trebnic2, ~ă a [At: CORESI, PS. 139/5 / V: (înv) treab~ / Pl: ~ici, ~ice / E: treabă + -nic] (Înv) 1 Trebuincios (1). 2 Capabil (1).

trebnic1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76r/4 / Pl: ~ice / E: slv трѣвьникъ] (Bis; slm) 1 Altar1 (1). 2 Carte de ritual al bisericii ortodoxe Si: molitvelnic.

TREBNIC, trebnice, s. n. Carte de ritual în biserica ortodoxă; molitvelnic. Mă gătesc de-nmormîntare Cu trebnicul subsuori. La TDRG.

TREBNIC ~ce n. Carte de ritual ortodox care conține rugăciuni. /<sl. trĕbĕniku

trebnic n. ritual ortodox. [Rus. TRĬEBĬNIKŬ (din TRĬEBA, jertfă, slujbă bisericească)].

trebnic a. capabil: dacă nu ești trebnic la o treabă, nu-ți băga capul degeaba PANN. [Liț. de treabă].

2) trébnic, -ă adj. (d. treabă cu sufixu -nic. V. netrebnic). Rar. Trebuincĭos. Capabil.

1) trébnic n., pl. e (vsl. trĭebĭnikŭ, templu, altar, sîrb. trebnik, ritual, rus. trébnik, altar, ritual). Altar (Dos.). Ritual. Carte care conține rînduĭala trebilor bisericeștĭ.

treabnic, ~ă a vz trebnic2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trebnic (rar) s. n., pl. trebnice

trebnic s. n., pl. trebnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREBNIC s. v. altar, canon, molitvelnic, ritual, sanctuar, tipic.

TREBNIC adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.

trebnic adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.

trebnic s. v. ALTAR. CANON. MOLITVELNIC. RITUAL. SANCTUAR. TIPIC.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

trebnic, trebnice s. n. 1. Altar, jertfelnic. 2. Carte de ritual al Bis. ortodoxe, care conține rânduiala sfintelor taine și și a diferitelor slujbe religioase; evhologhiu; molitvelnic. – Dib sl. trebnikŭ.

Intrare: trebnic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebnic
  • trebnicul
  • trebnicu‑
plural
  • trebnice
  • trebnicele
genitiv-dativ singular
  • trebnic
  • trebnicului
plural
  • trebnice
  • trebnicelor
vocativ singular —
plural —
treabnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebnic, trebnicesubstantiv neutru

  • 1. rar Carte de ritual în biserica ortodoxă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: molitvelnic
    • format_quote Mă gătesc de-nmormîntare Cu trebnicul subsuori. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.