O definiție pentru trabecul
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRABECUL s. m. (anat., bot.) formație fibroasă cu rol de legătură sau de delimitare a unei cavități. (< fr. trabécule, lat. trabecula)
Intrare: trabecul
trabecul substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)