dexonline

2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

tiranisi vt [At: (a. 1705) BV I, 466 / Pzi: ~sesc / E: ngr τυράννησα (aor τυραννῶ)] (Înv) 1-2 A tiraniza (1-2). 3 (Fig) A chinui (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

tiranisire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: tiranisi] (Înv) 1-2 Tiranizare (1-2). 3 (Fig) Chin (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

tiranisì v. 1. a trata tiranic; 2. fig. a exersa o influență irezistibilă: pasiunea jocului îl tiranisește.

*tiranisésc v. tr. (ngr. tyrannizo, aor. -ánnisa). Tratez cu tiranie (cu cruzime). V. refl. Avaru se tiranisește. – Și *tiranizez (fr. tyranniser). Și tirănesc (Pan).

Sinonime

TIRANISI vb. v. asupri, exploata, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, teroriza, tiraniza, urgisi.

tiranisi vb. v. ASUPRI. EXPLOATA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. TERORIZA. TIRANIZA. URGISI.

Regionalisme / arhaisme

tiranisi, tiranisesc, vb. IV (înv.) 1. a trata tiranic (pe cineva). 2. (fig.) a exercita o influență irezistibilă (asupra cuiva).

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: tiranisi

tiranisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tiranisi	tiranisire	tiranisit tiranisitu‑	tiranisind tiranisindu‑	singular	plural
		(a) tiranisi	tiranisire	tiranisit tiranisitu‑	tiranisind tiranisindu‑	tiranisește	tiranisiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tiranisesc	(să) tiranisesc	tiraniseam	tiranisii	tiranisisem
	a II-a (tu)	tiranisești	(să) tiranisești	tiraniseai	tiranisiși	tiranisiseși
	a III-a (el, ea)	tiranisește	(să) tiranisească	tiranisea	tiranisi	tiranisise
plural	I (noi)	tiranisim	(să) tiranisim	tiraniseam	tiranisirăm	tiranisiserăm tiranisisem
	a II-a (voi)	tiranisiți	(să) tiranisiți	tiraniseați	tiranisirăți	tiranisiserăți tiranisiseți
	a III-a (ei, ele)	tiranisesc	(să) tiranisească	tiraniseau	tiranisiră	tiranisiseră

Intrare: tiranisire

tiranisire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tiranisire	tiranisirea
nominativ-acuzativ	plural	tiranisiri	tiranisirile
genitiv-dativ	singular	tiranisiri	tiranisirii
genitiv-dativ	plural	tiranisiri	tiranisirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

tiranisit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tiranisit	tiranisitul tiranisitu‑	tiranisită	tiranisita
nominativ-acuzativ	plural	tiranisiți	tiranisiții	tiranisite	tiranisitele
genitiv-dativ	singular	tiranisit	tiranisitului	tiranisite	tiranisitei
genitiv-dativ	plural	tiranisiți	tiranisiților	tiranisite	tiranisitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)