TICSIT, -Ă, ticsiți, -te, adj. Plin peste măsură. Sala de așteptare era ticsită ca o anticameră de minister. C. PETRESCU, C. V. 127. Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). Locurile nefiind numerotate și plătind deopotrivă, nu e nici un cuvînt ca să stăm ticsiți ca sardelele 7 inși într-un compartiment. VLAHUȚĂ, O. A. 233. ♦ Acoperit în întregime. Erau douăzeci și două de bucăți, toate de aur... presărate și ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.