târcav, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 79²/3 / V: (reg) țir~ / A și: ~cav / Pl: ~i, ~e / E: ucr тиркавий] 1 (Îrg; d. oameni) Pleșuv (pe anumite porțiuni) Si: chel. 2 (Reg; d. păr, barbă) Ros. 3 (Reg; d. lână) Scurt. 4 (Reg; d. oi) Cu lâna scurtă. 5 (Reg; d. copaci) Cu vârfurile ciuntite, rupte. 6 (Reg; d. terenuri) Cu vegetație puțină, rară. 7 (Înv) Pipernicit. 8 (Reg) Bolnăvicios (1).

țircav, ~ă a vz târcav

țurcav^[1], ~ă a vz târcav

țircav v. V. țurcav.

țurcav a. se zice de oile cu lâna scurtă. [Cf. țurcan].

tîrcáv, -ă adj. (rut. tyrkávyĭ). Vest. Fără copacĭ saŭ și fără ĭarbă: munțĭ petroșĭ, parte tîrcávĭ, parte acoperițĭ de pădurĭ (Univ. 31 Ĭuliŭ 1905; 1, 5, coresp. din Tismana). Chel, pleșuv: cap tîrcáv. Cu lîna scurtă din natură: oĭ tîrcáve. Pipernicit. – În nord acc. pe î: viță tîrcavă (una verde, alta uscată).

TÂRCAV adj. v. chel, chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit pirpiriu, pleșuv, pricăjit, prizărit, sfrijit.

tîrcav adj. v. CHEL. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLEȘUV. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

târcav, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină.

TÎRCAV adj. (ȚR) Pleșuv, chel. Iară de se va zmulge cuiva capul den față, iaste tîrcav. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. tirkavij. Vezi și tîrcăvire. Cf. c o p o s, p l e ș u v.

țurcav, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu lâna scurtă.