2 intrări

57 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sufulcat, ~ă a vz suflecat

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci.Lat. *subfollicare.

SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.

SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrânt în sus; sumes. – V. sufleca.

sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).

suflecat2, ~ă a [At: POP. în CUV. D. BĂTR. II, 4 / V: (reg) fâlcat, ~licat, ~lucat, ~fulcat, suplic~, suvelc~, suvolc~, suvulc~, zoverc~, zuvelc~ / Pl: ~ați, ~e / E: sufleca] 1 (D. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, d. mâneci, poale etc.) Care este îndoit (de câteva ori), răsucit, răsfrânt etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări la margine, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: sumes, (pop) sumecat. 2 (Rar; pan; d. nas) Cârn (2). 3 (Rar; pex, d. carâmbii cizmelor) Răsfrânt. 4 (Reg; îf suvulcat) Călare (2).

suflecat1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ? / E: sufleca] (Rar) Suflecare.

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.

SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflica (ȘEZ. III 5), sufulca (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.

SUFLECAT, -Ă, suflecați, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Îndoit, răsfrînt în sus, ridicat; sumes. Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358. Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99. Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. – Variante: (regional) suflicat, -ă (ȘEZ. III 178), sufulcat, -ă (MARIAN, NU. 47) adj.

A SUFLECA suflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare

A SE SUFLECA mă suflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare

suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].

suvulcat a. suflecat, sumes. [Din sufulcà: v. suflecà).

súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufleca (a ~) (desp. su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. suflec, 2 sg. sufleci, 3 suflecă; conj. prez. 1 sg. să suflec, 3 să suflece

sufleca (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 suflecă

sufleca vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. suflec, 3 sg. și pl. suflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. suflece

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)

SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrânt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mânecile ~.)

SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)

SUFLECAT adj. îndoit, întors, răsfrînt, ridicat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cu mînecile ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sufleca (-c, at), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica.Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suvulcat, -ă, adj. (înv. și reg.) suflecat, sumes.

Intrare: sufleca
  • silabație: su-fle-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufleca
  • suflecare
  • suflecat
  • suflecatu‑
  • suflecând
  • suflecându‑
singular plural
  • suflecă
  • suflecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflec
(să)
  • suflec
  • suflecam
  • suflecai
  • suflecasem
a II-a (tu)
  • sufleci
(să)
  • sufleci
  • suflecai
  • suflecași
  • suflecaseși
a III-a (el, ea)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • sufleca
  • suflecă
  • suflecase
plural I (noi)
  • suflecăm
(să)
  • suflecăm
  • suflecam
  • suflecarăm
  • suflecaserăm
  • suflecasem
a II-a (voi)
  • suflecați
(să)
  • suflecați
  • suflecați
  • suflecarăți
  • suflecaserăți
  • suflecaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflecă
(să)
  • suflece
  • suflecau
  • sufleca
  • suflecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zuvelca
  • zuvelcare
  • zuvelcat
  • zuvelcatu‑
  • zuvelcând
  • zuvelcându‑
singular plural
  • zuvelcă
  • zuvelcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuvelc
(să)
  • zuvelc
  • zuvelcam
  • zuvelcai
  • zuvelcasem
a II-a (tu)
  • zuvelci
(să)
  • zuvelci
  • zuvelcai
  • zuvelcași
  • zuvelcaseși
a III-a (el, ea)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelca
  • zuvelcă
  • zuvelcase
plural I (noi)
  • zuvelcăm
(să)
  • zuvelcăm
  • zuvelcam
  • zuvelcarăm
  • zuvelcaserăm
  • zuvelcasem
a II-a (voi)
  • zuvelcați
(să)
  • zuvelcați
  • zuvelcați
  • zuvelcarăți
  • zuvelcaserăți
  • zuvelcaseți
a III-a (ei, ele)
  • zuvelcă
(să)
  • zuvelce
  • zuvelcau
  • zuvelca
  • zuvelcaseră
suvulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvolca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvâlcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulvuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sulfuca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suflulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufluca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sovulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sivâlca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săfulca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufulca
  • sufulcare
  • sufulcat
  • sufulcatu‑
  • sufulcând
  • sufulcându‑
singular plural
  • sufulcă
  • sufulcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufulc
(să)
  • sufulc
  • sufulcam
  • sufulcai
  • sufulcasem
a II-a (tu)
  • sufulci
(să)
  • sufulci
  • sufulcai
  • sufulcași
  • sufulcaseși
a III-a (el, ea)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulca
  • sufulcă
  • sufulcase
plural I (noi)
  • sufulcăm
(să)
  • sufulcăm
  • sufulcam
  • sufulcarăm
  • sufulcaserăm
  • sufulcasem
a II-a (voi)
  • sufulcați
(să)
  • sufulcați
  • sufulcați
  • sufulcarăți
  • sufulcaserăți
  • sufulcaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufulcă
(să)
  • sufulce
  • sufulcau
  • sufulca
  • sufulcaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • suflica
  • suflicare
  • suflicat
  • suflicatu‑
  • suflicând
  • suflicându‑
singular plural
  • suflică
  • suflicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suflic
(să)
  • suflic
  • suflicam
  • suflicai
  • suflicasem
a II-a (tu)
  • suflici
(să)
  • suflici
  • suflicai
  • suflicași
  • suflicaseși
a III-a (el, ea)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflica
  • suflică
  • suflicase
plural I (noi)
  • suflicăm
(să)
  • suflicăm
  • suflicam
  • suflicarăm
  • suflicaserăm
  • suflicasem
a II-a (voi)
  • suflicați
(să)
  • suflicați
  • suflicați
  • suflicarăți
  • suflicaserăți
  • suflicaseți
a III-a (ei, ele)
  • suflică
(să)
  • suflice
  • suflicau
  • suflica
  • suflicaseră
Intrare: suflecat
suflecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflecat
  • suflecatul
  • suflecatu‑
  • sufleca
  • suflecata
plural
  • suflecați
  • suflecații
  • suflecate
  • suflecatele
genitiv-dativ singular
  • suflecat
  • suflecatului
  • suflecate
  • suflecatei
plural
  • suflecați
  • suflecaților
  • suflecate
  • suflecatelor
vocativ singular
plural
suflicat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflicat
  • suflicatul
  • suflicatu‑
  • suflica
  • suflicata
plural
  • suflicați
  • suflicații
  • suflicate
  • suflicatele
genitiv-dativ singular
  • suflicat
  • suflicatului
  • suflicate
  • suflicatei
plural
  • suflicați
  • suflicaților
  • suflicate
  • suflicatelor
vocativ singular
plural
zuvelcat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zuvelcat
  • zuvelcatul
  • zuvelcatu‑
  • zuvelca
  • zuvelcata
plural
  • zuvelcați
  • zuvelcații
  • zuvelcate
  • zuvelcatele
genitiv-dativ singular
  • zuvelcat
  • zuvelcatului
  • zuvelcate
  • zuvelcatei
plural
  • zuvelcați
  • zuvelcaților
  • zuvelcate
  • zuvelcatelor
vocativ singular
plural
zovercat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvulcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvolcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suvelcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suplicat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suflucat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufâlcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sufulcat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufulcat
  • sufulcatul
  • sufulcatu‑
  • sufulca
  • sufulcata
plural
  • sufulcați
  • sufulcații
  • sufulcate
  • sufulcatele
genitiv-dativ singular
  • sufulcat
  • sufulcatului
  • sufulcate
  • sufulcatei
plural
  • sufulcați
  • sufulcaților
  • sufulcate
  • sufulcatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufleca, suflecverb

  • 1. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări). DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: sumete antonime: desufleca
    • format_quote Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. DLRLC
    • format_quote Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • format_quote rar prin analogie Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. DLRLC
    • format_quote reflexiv Se suflecă la mâneci. DEX '09 DEX '98
    • format_quote reflexiv (Despre persoane care își sumet mânecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
etimologie:

suflecat, suflecaadjectiv

  • 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Răsfrânt în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era desculț, cu ițarii suflecați pînă la genunchi. SADOVEANU, O. VII 358. DLRLC
    • format_quote Să nu spun minciuni, dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obicei le purta suflecate. CREANGĂ, A. 99. DLRLC
    • format_quote Opt voinici cu spete late, Și cu mîneci suflecate, Stau cu puștile-ncărcate. ALECSANDRI, P. A. 54. DLRLC
etimologie:
  • vezi sufleca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.