SUBSTANTIV², substantive, s. n. Parte de vorbire care denumește lucruri, ființe sau noțiuni abstracte (calități, stări, acțiuni) și care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr și caz. Locul tradițional al adjectivului în romînește este în urma substantivului pe care-l determină. GRAUR, F. L. 182. ◊ Substantiv comun, propriu, concret, abstract v. c.