STĂPÎNIRE s. 1. deținere, posedare, posesiune. (~ unui bun material.) 2. posesiune, proprietate. (Hrisov de ~.) 3. posesiune, (fig.) mînă. (Are în ~ documentele...) 4. cîrmuire. conducere, diriguire, domnie, guvernare, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 5. (concr.) cîrmuire, guvern. (Ce zice ~?) 6. autoritate, dominare, dominație, hegemonie, putere, supremație, (înv.) puternicie, stăpînie, tărie, țiitură, (latinism înv.) potestate. (Și-a întins ~ asupra...) 7. ocupație. (Dacia sub ~ romană.) 8. dominație, domnie, putere. (~ banului.) 9. cunoaștere, pricepere. (~ mai multor meserii.) 10. cunoaștere, posedare. (~ mai multor limbi străine.) 11. abținere, înfrînare, reținere. (~ de la ceva.) 12. calm, cumpăt, fire, (înv.) stăpînie, (fig.) sînge rece, (rar fig.) răceală. (Te rog să nu-ți pierzi ~.) 13. reținere. (Arată multă ~.)