staroste sm [At: URECHE, LET. I, 202/15 / V: (reg) ~riște, ~oște, ta~ / Art și: (îvp) ~a / Pl: ~ti, (îvp) ~oști / G-D: și: ~i / E: pn starosta, ucr староста] 1 (În evul mediu, mai ales în Mol) Bărbat care conducea un ținut, o cetate sau un oraș (fortificat) etc., cu atribuții militare, administrative și judecătorești Si: ispravnic, pârcălab. 2 Șeful unei agenții consulare. 3 (În orânduirea feudală mai ales din Țara Românească) Conducător al unei bresle, al unei corporații ( de meșteșugari, de negustori etc.) Si: (înv) proestos, protomeșter. 4 (Pex) Șef al unei comunități, al unei cete etc. 5 (Îrg) Stareț (2). 6 (Mol; Trs) Pețitor. 7 (Pex) Persoană care conduce ceremonia unei nunți sau care îndeplinește un anumit rol în această ceremonie (cheamă oamenii la nuntă sau însoțește mireasa ori strigă darurile etc.) Si: (reg) colacasiu, tarisfat, vornic. 8 (Reg; îf taroste) Tovarăș.