spălătorie sf [At: (a. 1829) DOC. EC. 441 / Pl: ~ii / E: spălător + -ie] 1-2 Încăpere sau clădire special amenajată și utilată pentru spălatul rufelor și al altor țesături lavabile. 3 (Îs) ~ chimică Întreprindere în care se curăță rufe și haine cu ajutorul substanțelor chimice. 4 Instalație pentru înnobilarea substanțelor minerale utile prin spălarea cu apă. 5 (Îrg) Spălare (1). 6-7 (În practica religiei creștine) Vas sau loc în care preotul se spală pe mâini înainte sau după liturghie Si: (reg) spălător (14-15).