7 definiții pentru spulberător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPULBERĂTOR, -OARE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.
SPULBERĂTOR, -OARE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. – Spulbera + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spulberător, ~oare a [At: MARIAN, Î. 357 / Pl: ~i, ~oare / E: spulbera + -tor] Spulberat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPULBERĂTOR, -OARE, spulberători, -oare, adj. (Rar) Care spulberă; care este spulberat. Și tu, luntrașule, nu te arăta neîndurat față cu țărîna spulberătoare. MARIAN, Î. 357.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPULBERĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care spulberă. /a (se) spulbera + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spulberător (rar) adj. m., pl. spulberători; f. sg. și pl. spulberătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spulberător (rar) adj. m., pl. spulberători; f. sg. și pl. spulberătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spulberător adj. m., pl. spulberători; f. sg. și pl. spulberătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
spulberător, spulberătoareadjectiv
- 1. Care spulberă; care este spulberat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și tu, luntrașule, nu te arăta neîndurat față cu țărîna spulberătoare. MARIAN, Î. 357. DLRLC
-
etimologie:
- Spulbera + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.