soh sn [At: LEXIC REG. 64 / Pl: ~uri / E: ns cf bg соха] (Reg; îs) 1 ~ bun Trecere a firelor de urzeală prin spată, în timpul năvădirii, câte două fire în fiecare dinte. 2 ~ rău Trecere a firelor de urzeală prin spată, în timpul năvădirii, câte două fire într-un dinte și câte unul în următorul.

soh, sohuri, s.n. (reg.; în sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeală prin spată, în timpul năvădirii, câte două fire în fiecare dinte; soh rău = aceeași trecere, dar câte două fire într-un dinte și câte unul în următorul.