siflant, ~ă a [At: ȘĂINEANU² / Pl: ~nți, ~e / E: fr sifflant] 1-2 sf, a (Șîs consoană ~ sau sunet ~) Consoană constrictivă (sau fricativă) dentală sau alveolară (în limba română consoanele „s” și „z”) Si: sibilantă. 3-4 sf, a (Îas) Consoană constrictivă (sau fricativă), care este fie siflantă, fie sibilantă. 5 a (D. graiuri, dialecte, limbi etc.) Care se caracterizează prin folosirea siflantelor. 6 a (Rar; d. respirație) Șuierător.