SICLET s.n. (Mold.) Supărare, necaz. Aflînd țara stricată și boierii întristați de multă datorie ce-i îndatorise Mihai-Vodâ cu împrumutatele, facîndu-le siclet de luase bani de la turci în datorie. PSEUDO-AMIRAS. Domnul mult siclet au tras păn s-au strins banii slujbei acestii. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: tc. siklet. Cf. b ă n a t (2), b ă s ă u (3), p o t c ă, p o t i c a l ă (1), s u p ă r.