salvconduct sn [At: ȘINCAI, HR. II, 15/25 / V: (rar) ~voc~ ( S și: (înv) salvo-conduct) / Pl: ~e / E: it salvocondotto, cf fr saufconduit] 1 Permis care se acorda unei persoane pentru a se putea duce într-un anumit loc și a se putea întoarce fără restricție Vz pașaport. 2 Document eliberat de autorități care permitea unei persoane să intre, să staționeze în zona de război sau să iasă din ea.