saga s. f. (cuv. scand.) Istorie (a unei familii) cu aspect de legendă ◊ „Trilogia face parte, probabil, din acea saga proiectată în nouă volume sub titlul «O cronică românească a secolului XX».” I.B. 27 XII 75 p. 5. ◊ „O saga a societății moderne.” R.lit. 30 VIII 79 p. 22. ◊ „[...] a realizat de asemeni peste treizeci de volume de tălmăciri literare ce merg de la saga miturilor hyperboreene, repovestite în românește [...] până la Thomas Mann [...]” R.lit. 31 I 85 p. 23; v. și baleia, ragtime (cf. fr. saga, germ. Saga; PR 1949; DTL; DN, DEX – alt sens, DN3)