răsucitor, ~oare [At: DAME, T. 84 / Pl: ~i, ~oare / E: răsucit + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu răsucitul firelor (într-o fabrică de textile sau de frânghii). 2 sf (Reg) Drugă (1). 3 sfn Piesă de lemn sau de metal la ferăstrău, la masa de dulgerie etc. care prin învârtire slăbește sau strânge o legătură.