2 intrări
16 definiții
din care- explicative (10)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răpăluit1 sn [At: ALR SN VI h 1746/76 / V: ~lat, ~lit / Pl: ? / E: răpălui] (Reg) Reparație (1).
răpăluit2, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, C. A. 86 / V: ~lit / Pl: ~iți, ~e / E: răpălui] (Reg) Reparat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
părălui v vz răpălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpăla v vz răpălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpăli v vz răpălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpălit, ~ă a vz răpăluit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpălui vt [At: CONV. LIT. XLIV2, 131 / V: pără~, ~pala (Pzi: ~lez), ~li, repăli, rep~ / Pzi: ~esc / E: mg reperál, reparál cf ger reparieren] (Reg) A repara (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
repălat sn vz răpăluit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
repăli v vz răpălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
repălit sn vz răpăluit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂPĂLUIT adj. v. refăcut, reparat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂPĂLUIT s. v. refacere, reparare, reparat, reparație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răpăluit adj. v. REFĂCUT. REPARAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răpăluit s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂPĂLUI vb. v. reface, repara.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răpălui vb. v. REFACE. REPARA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|