3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPURTA2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTA2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTA1, report, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

repurta1 vr [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU / Pzi: report / E: fr reporter pad purta] 1 (Îvr) A se îndrepta cu gândul, mintea etc. spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut). 2 (Înv) A se întoarce cu mintea în trecut. 3 (D. gând, minte etc.) A se îndrepta spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut).

repurta2 vt [At: F. AARON, G. 197 / Pzi: ~tez / E: lat reportare, it riportare] A obține o victorie, un succes etc.

REPURTA1, report, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTA2, report, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.

REPURTA1, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a cîștiga (victorii, succese). Mișcarea muncitorească însuflețită de conștiința socialistă a repurtat succese strălucite. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3.

REPURTA vb. I. tr. A obține, a cîștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

REPURTA vb. tr. a obține o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)

A SE REPURTA ma report intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

A REPURTA1 report tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

A REPURTA2 ~ez tranz. A obține o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare

repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.

*repurtéz v. tr. (lat. reportare, fr. remporter). Cîștig, obțin: a repurta o strălucită victorie asupra dușmanilor. V. reportez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repurta1 (a ~) (a obține (un succes)) vb., ind. prez. 1 sg. repurtez, 3 repurtează; conj. prez. 1 sg. să repurtez, 3 să repurteze, imper. 2 sg. afirm. repurtea

repurta2 (a ~) (a-și îndrepta gândurile) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. report, 2 sg. reporți, 3 repoartă; conj. prez. 1 sg. să report, 3 să repoarte; imper. 2 sg. afirm. repoartă

repurta1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoartă

repurta2 (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurtea

repurta (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. report, 3 sg. și pl. repoartă

repurta (a obține un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtez, 3 sg. și pl. repurtea

repurta (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 report, pers. 3 reportă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPURTARE s. 1. câștigare, cucerire, dobândire, obținere, realizare. (~ unei strălucite victorii.) 2. înregistrare, obținere. (~ unui răsunător succes.)

REPURTARE s. 1. cîștigare, cucerire, dobîndire, obținere, realizare. (~ unei strălucite victorii.) 2. înregistrare, obținere. (~ unui răsunător succes.)

REPURTA vb. 1. a câștiga, a cuceri, a dobândi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

Intrare: repurtare
repurtare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repurtare
  • repurtarea
plural
  • repurtări
  • repurtările
genitiv-dativ singular
  • repurtări
  • repurtării
plural
  • repurtări
  • repurtărilor
vocativ singular
plural
Intrare: repurta (gândul)
verb (VT60)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repoartă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
(să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
(să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repoartă
(să)
  • repoarte
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
Intrare: repurta (victorie)
repurta1 (1 -purtez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
singular plural
  • repurtea
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repurtez
(să)
  • repurtez
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • repurtezi
(să)
  • repurtezi
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repurtea
(să)
  • repurteze
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
(să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
(să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repurtea
(să)
  • repurteze
  • repurtau
  • repurta
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repurta, reportverb

  • 1. rar A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
    • format_quote Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108. DLRLC
etimologie:

repurta, repurtezverb

  • 1. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mișcarea muncitorească însuflețită de conștiința socialistă a repurtat succese strălucite. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.