opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFORMIST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

REFORMIST, -Ă, reformiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. 2. S. m. și f. Adept al reformismului. – Din fr. réformiste.

reformist, ~ă [At: BLAGA, G. 68 / Pl: ~iști, ~e / E: fr réformiste] 1 a Care preconizează reforme (1). 2 a Care adoptă și susține reformismul (2). 3 a Care se face în spiritul reformismului (2). 4 smf Adept al reformismului (2). 5 smf Reformat2 (1).

REFORMIST, -Ă, reformiști, -ste, adj. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului; (substantivat) adept al unei reforme, (mai ales) al reformismului ca doctrină politică.

REFORMIST, -Ă adj. Referitor la reformism, propriu reformismului. // s.m. și f. Adept al reformismului. [Cf. fr. réformiste].

REFORMIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al reformismului. (< fr. réformiste)

REFORMIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al reformismului. /<fr. réformiste

REFORMIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de reformism; propriu reformismului. /<fr. réformiste

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reformist adj. m., s. m., pl. reformiști; adj. f., s. f. reformistă, pl. reformiste

reformist adj. m., s. m., pl. reformiști; adj. f., s. f. reformistă, pl. reformiste

reformist adj. m., s. m., pl. reformiști; f. sg. reformistă, pl. reformiste

Intrare: reformist (adj.)
reformist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reformist
  • reformistul
  • reformistu‑
  • reformistă
  • reformista
plural
  • reformiști
  • reformiștii
  • reformiste
  • reformistele
genitiv-dativ singular
  • reformist
  • reformistului
  • reformiste
  • reformistei
plural
  • reformiști
  • reformiștilor
  • reformiste
  • reformistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: reformist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reformist
  • reformistul
  • reformistu‑
plural
  • reformiști
  • reformiștii
genitiv-dativ singular
  • reformist
  • reformistului
plural
  • reformiști
  • reformiștilor
vocativ singular
  • reformistule
  • reformiste
plural
  • reformiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reformist, reformistăadjectiv

  • 1. Care preconizează reformismul, care se face în spiritul reformismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

reformist, reformiștisubstantiv masculin
reformistă, reformistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al reformismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.