6 definiții pentru recriminație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
recriminație sf [At: CONCORDIA, 42/77 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr récrimination] (Înv) Recriminare.
recriminațiune sf vz recriminație corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*recriminațiúne f. (mlat. recriminátio, -ónis). Acțiunea de a recrimina.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recriminație s. f., art. recriminația, g.-d. art. recriminației; pl. recriminații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECRIMINAȚIE s. v. recriminare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECRIMINAȚIE s. recriminare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: recriminație
recriminație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
recriminațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||