Definiția cu ID-ul 1208413:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
proțăpel sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: proțap + -el] (Pop) 1-20 (Șhp) Proțap (1-3, 9-15) (mic) Si: (reg) proțăpaș (1-20), proțăpior (1-20). 21 Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului, pe care se prinde jugul Si: japiță. corectat(ă)