profetesă sf [At: HELIADE, O. II, 49 / V: ~teasă / Pl: ~se / E: it profetessa, fr prophétesse] Femeie considerată drept trimisă a divinității pe pământ și înzestrată cu darul de a prezice viitorul.

PROFETESĂ s. f. prezicătoare. (< fr. prophétesse)

profeteasă sf vz profetesă

*profét m. (lat. prophéta, d. vgr. prophétes, rudă cu lat. pro-fitéri, fatéri, a mărturisi. V. pro-fesor). Proroc, prezicător. Titlu dat de musulmanĭ luĭ Mohamet: a desfășura steagu profetuluĭ. – Fem. profeteasă, pl. ese. – După Scriptură, primiĭ profețĭ aŭ fost Moĭse, Samuil, Ilie și Eliseŭ și David. Pe urmă veniră alțĭ profețĭ, împărțițĭ în doŭă clase: Isaia, Ieremia, Daniil și Ezechiíl (mariĭ profețĭ) și apoĭ alțiĭ, doĭ-spre-zece, maĭ micĭ. Aŭ fost și profetese: Maria (sora luĭ Moĭse), Debora și Ana (care între cele dintîĭ l-a recunoscut pe Isus drept Mesia).

profetesă (livr.) s. f., g.-d. art. profetesei; pl. profetese

profetesă (livr.) s. f., g.-d. art. profetesei; pl. profetese

profetesă s. f., g.-d. art. profetesei; pl. profetese

PROFETESĂ s. (rar) proroacă, (înv.) prorociță.

PROFETESĂ s. (rar) proroacă, (înv.) prorociță.