PRIVEGHEA, priveghez, vb. I. 1. Intranz. A sta de strajă, a păzi, a străjui cu băgare de seamă. Zmeii toți dormeau, afară de unul, care avea trei ochi, cu doi dormea și cu unul priveghea. BOTA, P. 69. Ei se înțeleseră între dînșii ca să facă un foc la marginea cetății și acolo să stea să privegheze pe rînd cîte unul, pe cînd ceilalți să se odihnească. ISPIRESCU, L. 199. Ia-ți movila răzășie Ca s-o ai de plugărie, Dar în vîrfu-i să te-așezi Ca stejar să priveghezi. ANT. LIT. POP. I 511. ◊ Tranz. L-au găsit în foișor, cu ferestrele deschise, priveghindu-și cu ocheanul averile. SADOVEANU, M. C. 22. ♦ A fi cu băgare de seamă, a avea grijă să... Cucoana Mărioara cu pestelcă curată pe dinainte și cu părul în conci, umbla împrejur și priveghea să nu lipsească nimănui nimic. HOGAȘ, DR. II 105. 2. Tranz. A supraveghea, a îngriji (pe cineva sau ceva). Baba Chița stătea pe rogojină cu picioarele încrucișate subt ea, priveghindu-l pe Mitrea... îl pipăia și-l cunoștea că e copleșit de arșiță. SADOVEANU, M. C. 51. Mînjoloaia priveghea cuptorul. CARAGIALE, P. 33. ◊ Intranz. Lasă-mă să-ți priveghez la căpătîi. SADOVEANU, O. VII 153. 3. Intranz. A sta treaz, a nu dormi. Noaptea aceea a privegheat într-o odăiță de sub stăreție, după ce a stat multă vreme de vorbă cu femei venite din locuri depărtate. SADOVEANU, B. 73. ♦ Tranz. A sta de veghe noaptea la un mort, înainte de înmormîntare. Și în curînd mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. REBREANU, R. II 202. Înăuntru, în mucezeală și sărăcie, nu era nimeni care să privegheze trupul nemișcat și fără de dorinți. DUNĂREANU, CH. 74. – Variantă: privighea (GANE, N. III 76, ALECSANDRI, S. 169) vb. I.