prevestire sf [At: MARCOVICI, C. 26/22 / Pl: ~ri / E: prevesti¹] 1 Anunțare a ceea ce urmează să se întâmple Si: (rar) prevestit (1). 2 Fapt care urmează să se întâmple, anunțat de cineva sau ceva Si: prezicere (2), (rar) predicțiune, prevestit (2), (înv) plaz². 3 (Spc) Profeție.

PREVESTIRE, prevestiri, s. f. Acțiunea de a prevesti. 1. Anunțare a ceea ce urmează să se întîmple în viitor; prezicere. Acțiunea fulgerătoare [a lui Mihai Viteazu] lumina sufletele patrioților de acum o sută de ani ca o prevestire pentru timpuri ce aveau să vie. SADOVEANU, E. 50. Trebuie să te anunț că prevestirile d-tale meteorologice s-au dezmințit cu desăvîrșire. CARAGIALE, O. V 13. Vezi? prevestirea de tine, an făcută, S-a împlinit! j. Corina e pierdută! ALECSANDRI, T. II 297. Fig. Și prin aerul cu soare Trece-o vie prevestire De sos la de cucoare Și de-a mieilor sosire. ALECSANDRI, P. I 190. 2. Fapt care constituie un indiciu al unor întîmplări viitoare; semn prevestitor (mai ales de rău). Mi se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările pînă la mine. HOGAȘ, M. N. 161. Luna lui iunie [1848] se arătase cu fioroase prevestiri. Holera începuse a săcera, mai întîi slab, apoi mai tare, pe urmă cu o iuțeală grozavă. NEGRUZZI, S. I 291.

PREVESTIRE ~i f. 1) v. A PREVESTI. 2) Semn prevestitor. /v. a prevesti

prevestire f. prezaj.

prevestíre f. Anunțare din ainte. Prezicere.

PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța întâmplări sau evenimente viitoare fie după anumite legități, fie prin divinație, fie prin conjecturare; a prezice. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre¹- + vesti.

preavesti v vz prevesti¹

prevesti² v vz privești

prevesti¹ vt [At: COD. VOR. 36/14 / V: (înv) preav~ / Pzi: ~tesc / E: pre- + vesti] 1 vt(a) (C. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A vesti. 2 vt (Spc; c. i. evenimente, fenomene ale naturii etc.) A anticipa. 3 vt (Spc) A prezice. 4 vt (Înv; c. i. oameni) A preveni¹ (1). 5 vrp A prevedea (1).

prevești v vz privești

privesti v vz privești

privești [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) ~esti, prevesti, prev~, ~visti, ~viș~ / Pzi: ~tesc / E: ml *pervestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente, gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o tivitură dublă. 6 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. țesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i. marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta, pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. șindrilă, scânduri etc.) A fixa și a așeza parțial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăți de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereți etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf privesti) A umbla încercând să nu fie observat.

privisti v vz privești

priviști v vz privești

PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța, a vesti apariția în viitor a unor evenimente, fenomene etc. 2. (Înv. și pop.) A preveni (1). – Pre¹- + vesti.

PREVESTI, prevestesc, vb. IV. Tranz. 1. A anunța (cunoscînd anumite indicații) întîmplări viitoare, a vesti de mai înainte ceea ce urmează să se întîmple, a prezice. I-a prevestit un viitor strălucit. GHEREA, SR. CR. II 225. 2. A da un semn, o indicație după care se poate prevedea sau ghici existența unui lucru, a indica apariția sau desfășurarea unui eveniment, a unui fenomen. Din răsărit tresăriră luciri care prevesteau zorile. SADOVEANU, O. I 502.. Înfățișarea cerului prevestea o ploaie mare. GALACTION, O. I 78. Deși ziua era la început, soarele totuși ardea cu putere și prevestea o adevărată zi de cuptor. HOGAȘ, M. N. 170. ◊ (Poetic) Nopți de fulgere țesute Prevestesc o eră nouă. BELDICEANU, P. 125. 3. (Învechit) A înștiința, a informa dinainte; a preveni. Lamartine fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. GHICA, S. L. 159

PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviști (ȘEZ. V 119) vb. IV.

PRIVIȘTI vb. IV v. privești.

PRIVEȘTI, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.

A PREVESTI ~esc tranz. 1) A stabili din timp prin deducție sau intuiție, aducând la cunoștință; a prezice. 2) fig. A semnaliza prin sine însuși. Norii plumburii ~esc furtună. /pre- + a vesti

prevestì v. 1. a anunța cele viitoare; 2. a prezice viitorul.

preavestésc v. tr. (vsl. prĭevĭeštati). L. V. Răscol, revolt.

prevestésc v. tr. (pre- și vestesc, după previn ș. a. Există și vsl. prĭedŭ-vĭestiti, a prevesti, d. prĭedŭ, în ainte, și vestiti, a vesti). Vestesc din ainte, previn: l-am prevestit să se ferească. Prezic, ghicesc viitoru: am prevestit că se va întîmpla așa.

priveștésc și priviștésc v. tr. (rudă cu rus. privesti, privoditĭ, a așeza, sîrb. prevesti, și decĭ rudă și cu rom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a doŭă bucățĭ de stofă așa în cît una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covîrșesc. V. refl. De gras ce e i se priviștește ceafa peste guler!

priviștésc, V. priveștesc.

prevestire s. f., g.-d. art. prevestirii; pl. prevestiri

prevestire s. f., g.-d. art. prevestirii; pl. prevestiri

prevestire s. f., pl. prevestiri

prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestesc, 3 sg. prevestește, imperf. 1 prevesteam; conj. prez. 1 sg. să prevestesc, 3 să prevestească

prevesti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prevestesc, imperf. 3 sg. prevestea; conj. prez. 3 să prevestească

prevesti vb. vesti

PREVESTIRE s. v. avertizare, informare, înștiințare, prevenire.

PREVESTIRE s. 1. prezicere, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. v. prezicere. 3. v. piază.

PREVESTIRE s. 1. prezicere, prorocire, vestire. (~ unor vremuri înfloritoare.) 2. oracol, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, (livr.) predicțiune, (rar) prevestit, (înv.) hrismos, menire, plaz, plăzuit, plăzuitură, prezisă, prorocestvie, prorocitură. (~ lui nu s-a împlinit.) 3. piază, semn, (livr.) augur. (~ bună sau rea.)

prevestire s. v. AVERTIZARE. INFORMARE. ÎNȘTIINȚARE. PREVENIRE.

PREVESTI vb. 1. v. prezice. 2. v. ghici. 3. a face. (Porcul ~ a ninsoare) 4. a anticipa, a anunța, a vesti, (rar) a promite. (Vântul ~ o furtună.)

PREVESTI vb. v. avertiza, bănui, crede, ghici, gândi, imagina, informa, închipui, înștiința, întrezări, presupune, prevedea, preveni, socoti, ști, visa.

PREVEȘTI vb. v. însăila.

PRIVEȘTI vb. v. acoperi.

prevesti vb. v. AVERTIZA. BĂNUI. CREDE. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. INFORMA. ÎNCHIPUI. ÎNȘTIINȚA. ÎNTREZĂRI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PREVENI. SOCOTI. ȘTI. VISA.

PREVESTI vb. 1. a prezice, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a prorocestvui. (Ce a ~ sfîntul?) 2. a ghici, a prezice, a proroci, (franțuzism înv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.) 3. a face. (~ a...) 4. a anticipa, a anunța, a vesti, (rar) a promite. (Vîntul ~ o furtună.)

prevești vb. v. ÎNSĂILA.

privești vb. v. ACOPERI.

prevești (--tesc, -it), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.

privești, priveștesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat.