10 definiții pentru preterit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRETERIT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum.
PRETERIT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
preterit sn [At: VĂCĂRESCU, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 430 / Pl: (rar) ~e / E: fr prétérit, ger Präterit] (Lin) 1 Timp al verbului prin care se exprimă în unele limbi o acțiune trecută. 2 (Spc) Perfect simplu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRETERIT s. n. (Gram.) Nume dat în unele limbi timpului verbal care exprimă trecutul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRETERIT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat. praeteritum, cf. fr. prétérit, germ. Präteritum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRETERIT s. n. timp verbal, în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. (< fr. prétérit, lat. praeteritum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PRETERIT n. gram. (în unele limbi) Timp al verbului care exprimă o acțiune terminată. /<fr. prétérit, lat. praeteritum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
preterit n. Gram. una din formele verbale ale trecutului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
preterit s. n., pl. preterite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
preterit s. n., pl. preterite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
preterit s. m., pl. preterite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
preterit, preteritesubstantiv neutru
- 1. Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- prétérit DEX '09 DEX '98 DN
- praeteritum DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.