2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

PREPONDERA, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.

PREPONDERA, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.

prepondera vi [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 208 / Pzi: ~rez / E: fr prépondérer, lat praeponderare] (Rar) A precumpăni (2).

PREPONDERA, pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina.

PREPONDERA vb. I. intr. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. [< lat. praeponderare – a cîntări mai greu].

PREPONDERA vb. intr. a fi preponderent; a precumpăni, a predomina. (< fr. prépondérer, lat. praeponderare)

A PREPONDERA ~ez intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.); a prevala; a predomina; a precumpăni. /<fr. prépondérer, lat. praeponderare

preponderà v. a fi preponderant.

*preponderéz v. intr. (lat. praepóndero, -áre, d. prae, înainte, și ponderare, a cîntări. V. ponderez). Precumpănesc, am maĭ multă greutate, autoritate, putere, număr: în Basarabia preponderează Româniĭ.

Ortografice DOOM

prepondera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 preponderea, imperf. 3 pl. preponderau; conj. prez. 3 să prepondereze

prepondera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 preponderea

prepondera vb., ind. prez. 1 sg. preponderez, 3 sg. și pl. preponderea

Sinonime

PREPONDERA vb. v. precumpăni.

PREPONDERA vb. a precumpăni, a predomina, (înv.) a predomni. (O țară în care ~ marea gospodărie agricolă.)

Intrare: preponderare
preponderare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderare
  • preponderarea
plural
  • preponderări
  • preponderările
genitiv-dativ singular
  • preponderări
  • preponderării
plural
  • preponderări
  • preponderărilor
vocativ singular
plural
Intrare: prepondera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prepondera
  • preponderare
  • preponderat
  • preponderatu‑
  • preponderând
  • preponderându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • preponderea
(să)
  • prepondereze
  • prepondera
  • preponderă
  • preponderase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • preponderea
(să)
  • prepondereze
  • preponderau
  • prepondera
  • preponderaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preponderaverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.