opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

precupit, ~ă a [At: GR. S. III, 315 / Pl: ~iți, ~e / E: precupi] (Reg) 1-2 Care a fost cumpărat sau negociat (prin intermediari).

precupi vti(a) [At: CORESI, EV. 401 / V: pric~[1] / Pzi: ~pesc / E: slv прѣкоупити cf srb prekupite] (Îrg) 1-4 A precupeți (4-7).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma pricopi — LauraGellner

pricopi2[1] v vz precupi

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită în forma: pricupi — LauraGellner

PRECUPI, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.

PRECUPI, precupesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A precupeți. – Bg. prekupja, sb. prekupiti.

precupésc v. tr. (sîrb. prekupitĭ, rus. -itĭ). Vechĭ. Azĭ est. Trafichez, speculez, exploatez. – Și pricopesc.

pricopésc, V. precupesc.

Sinonime

PRECUPI vb. v. negustori, precupeți, specula, trafica.

precupi vb. v. NEGUSTORI. PRECUPEȚI. SPECULA. TRAFICA.

Regionalisme / arhaisme

precupit, precupită, adj. (reg.) care a fost cumpărat sau negociat (prin intermediari).

PRECUPI vb. (Mold., ȚR) A precupeți; a cumpăra și a revinde. A: Vameșii să chema ceia ce cumpăra veniturile domnilor si le precupea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN. B: Vînd țara fără milă și o precupesc pre camete asuprite. R. POPESCU. Etimologie: sl. prĕkupiti. Vezi și precupie. Cf. t î r g u i.

Intrare: precupit
precupit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupit
  • precupitul
  • precupitu‑
  • precupită
  • precupita
plural
  • precupiți
  • precupiții
  • precupite
  • precupitele
genitiv-dativ singular
  • precupit
  • precupitului
  • precupite
  • precupitei
plural
  • precupiți
  • precupiților
  • precupite
  • precupitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: precupi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precupi
  • precupire
  • precupit
  • precupitu‑
  • precupind
  • precupindu‑
 singular plural
  • precupește
  • precupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precupesc
 (să)
  • precupesc
  • precupeam
  • precupii
  • precupisem
a II-a (tu)
  • precupești
 (să)
  • precupești
  • precupeai
  • precupiși
  • precupiseși
a III-a (el, ea)
  • precupește
 (să)
  • precupească
  • precupea
  • precupi
  • precupise
plural I (noi)
  • precupim
 (să)
  • precupim
  • precupeam
  • precupirăm
  • precupiserăm
  • precupisem
a II-a (voi)
  • precupiți
 (să)
  • precupiți
  • precupeați
  • precupirăți
  • precupiserăți
  • precupiseți
a III-a (ei, ele)
  • precupesc
 (să)
  • precupească
  • precupeau
  • precupiră
  • precupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupi, precupescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.