PREASTÎPNIC adj. (Mold.) Care încalcă legea în mod sistematic. Să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pe niște preastîpnici. ȘT, 252. Această svîntă stariță, fiind de față preastîpnicul Iulian, începu a cînta în glasul mare cu svintele feațe. DOSOFTEI, VS. ◊ (Ca nume propriu) Stătu împărat Iulian Preastîpnicul. VARLAAM. Etimologie: sl. prĕstǫpĭnikŭ. Cf. b e z a c o n i c.