potroácă, potroace, (pătroacă), s.f. Plantă erbacee cu flori roșii sau albe; țintaură, fierea-pământului, buruiană-de-friguri (Centaurium umbellatum): „Noi avem flori uscate în grindă, / Potroacă și româniță în tindă” (Ștețco, 1990: 7). ■ (med. pop.) Contra frigurilor. – Din rus. potroh „ciorbă de burtă” (DEX). ■ Cuv. rom. > magh. potraka (Bakos, 1982).