podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt, și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord: podbal.