pneumoencefalografie s. f. (med.) Metodă neuroradiologică de diagnostic în care aerul este folosit ca mediu de contrast ◊ „Un aparat modern, denumit scanner, este utilizat de puțină vreme, în câteva spitale din Anglia și S.U.A., pentru realizarea radiografiilor creierului. Aceste adevărate «hărți ale creierului», pe lângă faptul că pot fi realizate rapid, fără spitalizarea bolnavului, prezintă avantajul unei exactități mult superioare rezultatelor obținute prin pneumoencefalografie.” I.B. 27 IV 74 p. 4 (din engl. pneumoencephalography, fr. pneumoencéphalographie; WT, DFMB; DM; DTN 1974)