PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. [Var.: tupilat s. f.] – V. pitula. corectat(ă)

pitulat, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~lit, topilat, tupilat / Pl: ~ați, ~e / E: pitula] 1 a (Pop) Ascuns și ghemuit, spre a nu fi văzut, găsit, prins, luat. 2-3 av (Reg) Pituliș (1-2). 4 a (Rar) Cârn. 5-6 av, a (Îvr; fig) (În mod) tainic Si: secret. 7 a (Reg; d. case) Scund.

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. (Pop.) Pitit. ♦ Fig. Tăinuit, secret. – V. pitula.

PITULAT, -Ă, pitulați, -te, adj. 1. Care s-a ascuns ghemuindu-se. Așteptînd ei așa pitulați și ascunși... iată că sosește paserea. SBIERA, P. 68. Tămădăienii... neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor. ODOBESCU, S. III 14. 2. Tăinuit, secret, ascuns, tainic. Nevoi pre viziriul să deschidă soba lui cea pitulată (de taină). ȚICHINDEAL, F. 162.

pitulát, -ă adj. Vest. Pitit, ascuns. Nu înalt, jos: o casă pitulată. De-a pitulata, de-a pititele, de-a mijitele, de-a ascunsele, un joc de copiĭ.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

pituli v vz pitula

pitulit av vz pitulat

topilat, ~ă a vz pitulat

tupeli v vz pitula

tupila v vz pitula

tupilat, ~ă a vz pitulat

tupili v vz pitula

tupilit, ~ă a vz pitulat

PITULA, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pituli, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

PITULI vb. IV v. pitula.

PITULI vb. IV. v. pitula.

A PITULA ~ez tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

A SE PITULA mă ~ez intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

tupiléz (mă), V. pitulez.

pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze

!pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulează

pitula/tupila vb., ind. prez. 1 sg. pitulez/tupilez, 3 sg. și pl. pitulează/tupilează; conj. prez. 3 sg. și pl. pituleze/tupileze

tupila v. pitula

PITULAT adv. v. tiptil.

PITULAT adj. v. ascuns, dosit, jos, mărunt, mic, scund.

pitulat adj. v. ASCUNS. DOSIT. JOS. MĂRUNT. MIC. SCUND.

pitulat adv. v. TIPTIL.

PITULA vb. v. ascunde, dosi, mistui.

pitula vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

pitula, pitulez și pitul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.