pisătură sf [At: KLEIN, D. 399 / Pl: ~ri / E: pisa + -ătură] 1 Material, obiect pisat mărunt Vz tocătură. 2 (Pex; ccr) Ceea ce rezultă din pisarea, mărunțirea etc. a ceva Vz tocătură. 3 (Trs; Olt; spc) Carne tocată amestecată cu ceapă, slănină etc., din care se prepară diferite mâncăruri.