petiționare sf [At: DDRF / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: petiționa] 1 Adresare a unei petiții. 2 Solicitare printr-o petiție.

PETIȚIONARE, petiționări, s. f. Acțiunea de a petiționa; prezentare a unei petiții.

petiționa vi [At: BARIȚIU, P. A. I, 531 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr pétitionner] (Rar) 1 A înainta o petiție, o cerere. 2 A revendica ceva printr-o petiție.

petiționar, ~ă smf [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pétitionnaire] 1 Persoană care adresează o petiție Si: (înv) petent (1). 2 Persoană care solicită, revendică etc. ceva printr-o petiție Si: (înv) petent (2).

PETIȚIONA, petiționes, vb. I. Intranz. A cere ceva printr-o petiție. Pronunțat: -ți-o-.

PETIȚIONAR, -Ă, petiționari, -e, s. m. și f. Persoană care adresează unei autorități o petiție, care cere ceva printr-o petiție.

PETIȚIONA vb. I. intr. A solicita ceva printr-o petiție. [Pron. -ți-o-. / < fr. pétitionner].

PETIȚIONA vb. intr. a solicita ceva printr-o petiție. (< fr. pétitionner)

PETIȚIONAR, -Ă s. m. f. cel care adresează o petiție; petent. (< fr. pétitionnaire)

A PETIȚIONA ~ez intranz. rar 1) A cere ceva printr-o petiție; a revendica printr-o petiție. 2) A înainta o petiție unei autorități. [Sil. -ți-o-] /<pétitionner

PETIȚIONAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care solicită ceva printr-o petiție. [Si. -ți-o-] /<fr. pétitionnaire

petiționà v. a adresa o petițiune.

petiționar m. cel ce face, prezintă o petițiune.

*petiționár, -ă s. (fr. pétitionnaire). Persoană care se adresează cuĭva printr’o petițiune.

*petiționéz v. intr. (fr. pétitionner). Mă adresez printr’o petițiune.

petiționare (rar) (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționării; pl. petiționări

petiționare (rar) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționării; pl. petiționări

petiționare s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționării; pl. petiționări

petiționa (a ~) (rar) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. petiționez, 3 petiționează; conj. prez. 1 sg. să petiționez, 3 să petiționeze

petiționar (desp. -ți-o-) s. m., pl. petiționari

petiționară (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționarei; pl. petiționare

petiționa (a ~) (rar) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 petiționează

petiționar (-ți-o-) s. m., pl. petiționari

petiționară (-ți-o-) s. f., g.-d. art. petiționarei; pl. petiționare

petiționa vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. petiționez, 3 sg. și pl. petiționează

petiționar s. m. (sil. -ți-o-), pl. petiționari

petiționară s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. petiționarei; pl. petiționare

PETIȚIONAR s. (livr.) petent, (înv. și pop.) jălbaș.

PETIȚIONAR s. (înv. și pop.) jălbaș, (înv.) petent.