perceptor sm [At: (cca 1750) IORGA, S. D. XIII, 242 / V: (reg) peccitori^[1], pecectori, percept, ~cet~, ~cit~, ~rțe~, (pmz) precect, prece~, prețeptore (A: nct), prețit~, pricept, pricict~, pricip~ / A și: ~cep~ / Pl: ~i / E: lat perceptor, fr percepteur] (Fin; înv) Funcționar de stat însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale Si: agent de percepție (9).