patrulare sf [At: REBREANU, N. 288 / Pl: ~lări / E: patrula] 1-4 Misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură îndeplinită prin deplasarea pe teren ori pe apă.

PATRULARE, patrulări, s. f. Acțiunea de a patrula; rond de pază sau de recunoaștere. Plutonierul se întorsese tocmai dintr-o patrulare mai lungă, făcută prin părțile dinspre Bojdeanca și Lehliu. MIHALE, O. 464.

PATRULARE s.f. Acțiunea de a patrula și rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de pază etc. îndeplinită prin deplasarea în teren sau pe apă. [< patrula].

*patruláre f., pl. ărĭ. Arm. Acțiunea de a patrula: soldațiĭ s’aŭ dus în patrulare.

patrola v vz patrula

patrula vi [At: LM / V: (îrg) ~rola, pătrola, peat~ / Pzi: ~lez / E: patrulă] 1-4 (D. formații militare) A înainta pe jos, călare, pe apă, pentru a îndeplini o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură.

pătrola v vz patrula

peatrula v vz patrula

PATRULA, patrulez, vb. I. Intranz. A merge în recunoaștere; a face ronduri de pază. Pîlcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23.

PATRULA vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].

PATRULA vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)

A PATRULA ~ez intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă

*patruléz v. intr. (fr. patrouiller, îld. patouiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez în calitate de patrulă saŭ de santinelă: patrulele patrulaŭ pin oraș, grăniceru patrula pe malu Nistruluĭ.

patrulare (desp. pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulării; pl. patrulări

patrulare (pa-tru-) s. f., g.-d. art. patrulării; pl. patrulări

patrulare s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrulării; pl. patrulări

patrula (a ~) (desp. pa-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. patrulez, 3 patrulează; conj. prez. 1 sg. să patrulez, 3 să patruleze

patrula (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patrulează

patrula vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patrulez, 3 sg. și pl. patrulează

PATRULARE evoluția unui aparat de zbor de-a lungul unei pante în vederea menținerii cât mai mult timp în aer, prin efectuarea mai multor viraje, patrularea având în ansamblu forma cifrei opt. Patrularea se desfășoară după anumite reguli privind executarea virajelor (spre exteriorul pantei), intersectarea traiectului altui aparat, eșalonarea în altitudine etc.