OȚEȚI (-ețesc), Mold. OȚETI (-etesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) înăcri ca oțetul, a (se) preface în oțet: se oțețea vinul în pivniță, de nu eram eu om priceput (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ A (se) supăra, a (se) irita, a scoate (a ieși) din sărite: nu vezi că-mi crapă fierea... de ciudă? mai mă oțețiși și tu (JIP.).