*OVAȚIUNE, OVAȚIE sf. 1 🏛 Mic triumf acordat unui general roman pentru un succes nu prea hotărîtor; generalul, încununat de lauri, se ducea călare la Capitoliu și junghia acolo o oaie ¶ 2 Onoruri făcute cuiva însoțindu-I cu alaiu, aclamîndu-I, purtîndu-l în triumf, etc.: de la primele acorduri, a robit toată sala, iar cînd a terminat... i s’au făcut ovații (BR.-VN.) [fr. < lat.].