ospătăriță sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 371 / Pl: ~țe / E: ospătar + -iță] 1 (Înv) Soție de ospătar (1) Si: (înv) ospătăreasă (1). 2 Patroană a unui han, a unei ospătării (2) Si: hangiță, (pop) birtășiță, (înv) ospătăreasă (2). 3 Salariată care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație Si: chelneriță, (înv) ospătăreasă (3). corectat(ă)