❍OPLOȘI (-oșesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. A da adăpost, a adăposti: să nu cumva să-mi oploșești pe haita asta (VOR.); ori-ce venetic, în țara asta, este oploșit de dumneavoastră (CRG.). II. vb. refl. A se adăposti, a-și căuta adăpost; a se pripăși: părinții noștri aveau de unde, căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor (CRG.): pe vremea aceea se oploșise la casa noastră un Turc cu numele Ali (GN.); micul schit al lui Agafton, pe lîngă care se oploșiseră cîțiva călugări (IRG.).