OPACITATE s. f. 1. Faptul de a fi opac¹ (1), lipsit de transparență. cf. negulici, man. sAnăt. 328/26, marin, pr. i, x/17. Arcul senil și o opacitate marginală difuză au fost notate. parhon, b. 63. Opacitatea ei va fi, evident, proporțională cu numărul de molecule care s-au depus în regiunea respectivă. cișman, Fiz. i, 485. Cînd se întoarse spre George, ochii lui își pierduseră opacitatea aceea care se datora probabil oboselii. t. popovici, se. 87. Azi dimineață Marea Caraibă își dezvăluie toate tainele: o întindere strălucitoare, de o claritate elenă, fără confuzie, fără opacitate, fără mister. v. rom. aprilie 1954, 61. Cei trei paznici aveau o privire fixă, ochii lor căpătaseră o opacitate supărătoare. ib. septembrie 1958, 28. 2. Fig. Incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva, îngustime de orizont. Cu opacitatea sa totală la problema socială, este indiferentă față de conflictul pătimaș al piesei. gl 1958, nr. 6, 5/4. – Din fr. opacité, lat. opacitas, -atis.