OMIDĂ (pl. -izi) sf. 1 🐙 Larva păroasă a fluturelui (🖼 3431): fata... curăță părul de uscături și de omizi (CRG.); vederea unui om al poliției îmi face impresia unei omizi ce ar cădea pe mine (ALX.); a mînca ca omizile, a mînca mult și fără saț: de aci: copilul e ~ la casa omului (MAR.) ¶ 2 Ⓕ Străin lacom de munca și averea omului, care nimicește totul ca și omizile: Frunză verde pălămidă, Plină-i țara de De ~, De ~ ungurească Și de gîrgără săsească (ALECS.) ¶ 2 Broderie, care caută să imite omida, pe țesăturile țărănești (🖼 3432) [o + ngr. μίδυζ].