OGLINDI (-desc), ‼OGLINDA (-ind) I. vb. tr. A reflecta în oglindă sau ca într’o oglindă: năzuința de a oglindi în tine o cît mai mare parte a lumii în care trăești (BR.-VN.); Cele maluri Ce oglindă fruntea lor În poeticele valuri A frumosului Bosfor (ALECS.). II. vb. refl. A se uita într’o oglindă, a-și vedea imaginea în oglindă sau ca într’o oglindă: se opreau în stradă, se măsurau, oglindindu-se în vitrine (VLAH.); luna răsărise dintre munți și se oglindea într’un lac mare și limpede (EMIN.); Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mîndrie Cetatea Neamțului (CRG.); Toată ziua se oglindă Și gunoiu-i pînă’n grindă (IK.-BRS.) [vsl. oględati].